Category Archives: Ce vizitezi
Biserica Ortodoxa si vechiul cimitir
BISERICA ORTODOXA – Sintii Arhangheli
În timpul pastoraţiei preotului Dumitru Glodeanu (1932-38) s-a hotărît să se construiască o nouă biserică. Declanşarea celui de al doilea război mondial şi transformările politice successive lui, au amânat buna intenţie a credincioşilor. Cu ajutorul Arhiepiscopiei, vechea biserică a fost reparată CAPITAL în anii 1965-68 de Nicolae Cubleşan din Recea Cristur, zugrăvită de Ilieş Daniel şi Pop Vasile, iar vechiul iconostas înlocuit şi împodobit cu icoane în stil bizantin pictate de prof. Victor Constantinescu din Cluj. A fost sfinţită în în 8 septembrie 1968 de Arhiep. Teofil Herineanu. Initial acoperisul era din sindrila de lemn care in prezent este ascunsa sub noul acoperis din tabla metalica.
VECHIUL CIMITIR de pe dealul din curtea bisericii
In cimitirul vechi aflat chiar pe deal, in curtea din spatele bisericii, se afla mormitele unor preoti care au slujit in biserica de-a lungul timpului, a familiei Hatieganu si a unuia dintre fostii primari ai satului nascut in 1861. Majoritatea pietrelor funerare sunt intr-o stare buna chiar daca cimitirul nu este intretinut in mod special iar multi dintre cei care odihnesc aici nu mai au urmasi care sa le ingrijeasca mormintele.
PATRIMONIUL BISERICII (conform Wikipedia)
Icoane: două pe sticlă: Învierea, Iisus Christos -1900.
Clopote: două; unul din 1900
Cărţi: Evanghelie, Blaj, 1776 ( însemnare din 22 aprilie 1876; o reţetă contra unei boli a ochiului, albeaţa); Minologhion, Blaj, 1781 (însemnare cu chirilice din 20 martie 1801 : cartea aparţine bisericii din Dîrja); Triodion, Blaj, 1800 (însemnare din 1808: Marton Mărie a cumpărat cartea p[entru biserică); Apostol, Blaj, 1802 (însemnare recentă Ioan’89); Penticostarion, Blaj, 1808 (însemnare din 1 iulie 1898: Ioan Haţieganu despre furtuna din 10 iunie 1898 când a fost trăznit Ioan Marian). Un exemplar din prima carte românească apărută prin strădania şi cu sprijinul lui Şerban Canntacuzino Cheia înţelesului, Bucureşti 1678 a ajuns la Dîrja în sec XVIII. Exemplarul a circulat la Sadu, Agîrbiciu şi Sălcud. Între tipăriturile bisericii, consemnate la modul general în inventarul din decembrie 1932, este consemnabtă şi Biblia ce mare (posibil ediţia de la Blaj din 1795).
Sfeşnice de lemn: unu din 1855 şi 2 din 1892
Cruci de lemn: una din 1896; două din 1898
Casele de piatra din Darja
Casele traditionale din sat sunt din piatra de calcar de la carierele din jur. Grajdul si sura fiecarei gospodarii sunt mari, impunatoare si solide ca dovada a respectului pe care il aratau fata de aninalele cu care lucrau campul si cu ajutorul carora traiau localnicii. Majoritatea gospodariilor au garduri solide din blocuri de piatra masiva iar portile din lemn sunt flancate de piloni grosi de piatra care confera un sentiment de siguranta si soliditate.
Piatra a rămas un semn al nobleţii şi al tradiţiei fiind un element definitoriu al zonei in care se afla satul Darja. Chiar daca de-a lungul timpului, multi localnici au recurs la solutii variate de renovare si “modernizare” acoperind peretii din piatra cu tencuiala sau materiale de izolare, localitatea pastreaza inca pregnant specificul si traditia pietrei.
Deoarece zidurile groase din blocuri de rezista fara probleme probei tipului, majoritatea gospodariilor din sat au case si garduri foarte vechi care dau in prezent satului un aer traditional elegant, inspirand soliditate si trainicie.
Culoarea, forma neregulată, senzaţia de masivitate, imbinările spectaculoase de la colţurile clădirii formează un tabolu atractiv şi care dă un soi de siguranţă privitorului. O casă cu ziduri de piatră poate, e adevărat, avea aspectul unei fortăreţe inexpugnabile, dar dacă celelalte elemente de compoziţie architecturală (acoperişul, ferestrele, uşile) sunt bine echilibrate, ea poate căpăta şi o binevenită notă de protecţie romantică. (sursa: http://jurnalul.ro/timp-liber/casa/nu-mai-edificam-case-din-piatra-306389.html)
Pivnitele din zona pot fi construite fie sub case fie separat sapate in dealuri. Constructia lor din piatra le asigura durabilitate dar si estetica si noblete.
Conacul Miklosy
În satul Dârja (din comuna Panticeu, judetul Cluj) mai dăinuie incă un vechi conac, numit de localnici « Castelul ». Este un punct de întalnire al istoriei cu prezentul, o mărturie a trecutului care se încăpățanează să rămână în picioare, în pofida vârstei clădirii (circa 300 de ani).
A fost construit in secolul al XVII-lea si a fost marit si renovat in anul 1898 de catre Baronul Jozsef Miklosy. Este o cladire impunatoare, pe un singur nivel, complet simetrica, ce domina centrul satului cu cele doua turnuri ale sale. Bbaronul a vrut sa se casatoreasca cu o femeie de origini modeste, dar parintii sai s-au opus. S-a casatorit totusi cu aleasa sa, a cumparat conacul si l-a marit, transformandu-l in timp intr-un loc sublim pentru a arata parintilor sai de ce era in stare, fara ajutorul lor. Au avut impreuna 3 copii (2 fete si un baiat) si au fost fericiti.. Pana la confiscarea conacului de catre statul comunist.
Toate camerele erau decorate cu fresce. Iar in spatele casei se gasea o gradina de iarna cu geamuri foarte mari.
In prezent mai exista fresce doar in cele 2 turnuri. Acestea reprezinta: ingeri sau pe copiii baronului, albine si serpi de apa, cununi de lauri, motivele animale regasindu-se si in zilele noastre in fauna locala: un roi de albine isi face si astazi casa intr-o scorbura a unui copac secular de pe domeniul conacului si cel putin un sarpe de apa maro (complet inofensiv) s-a instalat in turnul din dreapta al casei.
Se mai spune ca, inainte de a fi cumparat in 2005 de cativa speculatori imobiliari, conacul a fost vizitat de Muzeul Brukenthal din Sibiu care se gandea sa il achizitioneze, dar speculatorii au fost mai rapizi, motivati de perspectiva unui profit gras.
De-a lungul timpului conacul a fost modificat mai mult in interior, pentru ca dupa confiscarea sa de catre statul roman a fost succesiv : primarie, gradinita, scoala primara, posta, centru al CAP, bar satesc.
IN prezent conacul este proprietate privata fiind cumparat de un cuplu franco-roman in 2009,fiind asadar astazi locuit si salvat.
Proprietarii actuali vor sa ii redea stralucirea de acum o suta de ani, prin organizarea de evenimente artistice si culturale.
Biserica Ordodoxa
BISERICA ORTODOXA – Sintii Arhangheli
În timpul pastoraţiei preotului Dumitru Glodeanu (1932-38) s-a hotărît să se construiască o nouă biserică. Declanşarea celui de al doilea război mondial şi transformările politice successive lui, au amânat sine die buna intenţie a credincioşilor. Cu ajutorul Arhiepiscopiei, vechea biserică a fost reparată CAPITAL în anii 1965-68 de Nicolae Cubleşan din Recea Cristur, zugrăvită de Ilieş Daniel şi Pop Vasile, iar vechiul iconostas înlocuit şi împodobit cu icoane în stil bizantin pictate de prof. Victor Constantinescu din Cluj. A fost sfinţită în în 8 septembrie 1968 de Arhiep. Teofil Herineanu. În 1969-1970 a fost electrificată, în 1976 vopsit acoperişul, zugrăvit exteriorul şi facute scări de acces la biserică. A fost sfinţită de Ep. Vicar Dr. Irineu Pop Bistriţeanu. A fost reînoită în 1997.
Icoane: două pe sticlă: Învierea, Iisus Christos -1900.
Clopote: două; unul din 1900
Cărţi: Evanghelie, Blaj, 1776 ( însemnare din 22 aprilie 1876; o reţetă contra unei boli a ochiului, albeaţa); Minologhion, Blaj, 1781 (însemnare cu chirilice din 20 martie 1801 : cartea aparţine bisericii din Dîrja); Triodion, Blaj, 1800 (însemnare din 1808: Marton Mărie a cumpărat cartea p[entru biserică); Apostol, Blaj, 1802 (însemnare recentă Ioan’89); Penticostarion, Blaj, 1808 (însemnare din 1 iulie 1898: Ioan Haţieganu despre furtuna din 10 iunie 1898 când a fost trăznit Ioan Marian). Un exemplar din prima carte românească apărută prin strădania şi cu sprijinul lui Şerban Canntacuzino Cheia înţelesului, Bucureşti 1678 a ajuns la Dîrja în sec XVIII. Exemplarul a circulat la Sadu, Agîrbiciu şi Sălcud. Între tipăriturile bisericii, consemnate la modul general în inventarul din decembrie 1932, este consemnabtă şi Biblia ce mare (posibil ediţia de la Blaj din 1795).
Sfeşnice de lemn: unu din 1855 şi 2 din 1892
Cruci de lemn: una din 1896; două din 1898
CASA PAROHIALA
Exista în 1733, de lemn în 1823, renovată în 1886; de zid cu 4 camere edificată în 1935Actuala casă parohială, clădire din piatră cu acoperiş de ţiglă, a fost construită în 1937; electrificată în 1969-1970.
Biserica Reformata
Satul Dârja are doua biserici, ortodoxa si reformata, situate in mijlocul vechii vatre a satului la distanta de aproximativ 100 de m una de cealalta. Biserica reformata dateaza din sec XIII-XIV, iar biserica ortodoxa dateaza din sec XVI-XVII . Biserica reformata calvina care nu mai este in folosinta si este din pacate inchisa in conservare si o biserica ortodoxa construita pe deal.
Biserica Reformată-Calvină (inițial Romano-Catolică) din satul Dârja, datează din secolele XIII-XV.
Populația de etnie maghiară a satului Dârja a fost în Evul Mediu de religie catolică. Localnicii aveau un locaș de cult din piatră și erau păstoriți, în jurul anului 1509, de preotul Mihály . Majoritatea comunității maghiare din satul Dârja a fost convertită la religia reformată (calvină) în secolul al XVI-lea. Numărul mare de credincioși a făcut ca aceasta să devină pentru o vreme parohie de sine-stătătoare.
În jurul anului 1658, când turcii au ocupat Oradea și au luat sub control comitatele Dăbâca și Solnocul Interior, Dârja și satele din împrejurimi au fost atacate. O parte a locuitorilor Dârjei s-au refugiat în biserica reformată, unde au fost măcelăriți, iar locașul de cult a fost devastat. Mai târziu, după anul 1658, ca urmare a invaziei otomano-tătară care a dus la nimicirea unui număr mare de reformați adăpostiți chiar în interiorul locașului de cult.
Biserica reformată din Dârja a fost reconstruită în anii 1721-1725 de Varsány Benedek pe locul inițial, dar fără altar. Cu acest prilej, printre ruine a fost descoperit un vas din piatră folosit pentru botez, datat înainte de Reforma religioasă, pe care au fost redate cheile Sfântului Petru.
Despre numărul exact al reformaților din Dârja avem informații cu un grad ridicat de precizie relativ târziu, din 1850, când guvernarea militară austriacă a realizat recensământul populației Transilvaniei cu scopul declarat de a aduna informații pentru rezolvarea problemelor administrative interne. Recensământul, efectiv realizat în vara și toamna anului 1850, indica în satul Dârja 92 de persoane de religie reformată . Alături de aceștia sunt atestați și 15 romano-catolici dintr-un total al populației de 676 locuitori.
De-a lungul timpului, populația de etnie maghiară inițial romano-catolică s-a convertit în cea mai mare parte o dată cu reforma religioasă la calvinism. În toată perioada însă au existat etnici maghiari care au rămas romano-catolici. Statisticile austriece din a doua jumătate a secolului al XIX-lea indică existența unei mici comunități romano-catolice, care număra în 1850 – 15 membri, în 1857 – 27 credincioși, în 1880 – 15, în 1900 – 40, în 1941 – 18.
Darja 
You must be logged in to post a comment.