Istoric

Dârja este un sat aparținător comunei Panticeu din județul Cluj, Transilvania, România. Prima menţiune documentară a satului este in anul 1340. Până în sec XVII, satul s-a numit Hatháza. Târziu, Dieta de la Pojon i-a dat numele Dergea, probabil de la valea Dârjei  pe malurile  căreia s-a alcătuit.

Satul a fost reşedinţă de  protopopiat  în  cadrul Protopopiatului  Miluan (Milvan), în 1811,  cu 17 parohii şi o filie, 1454 capi de familie, 9294 suflete, 17 biserici şi 16 preoţi .

La începutul secolului al XIX-lea a fost înfinţat Districtul Protopopesc Greco-Catolic Dîrja. Printre protopopi s-a numarat si Haţiegan Ioan, tatal medicului Iuliu Hatieganu intre 24 decembrie 1881- 1900.

Darja

 

Conform Dicționarului istoric al localităților din Transilvania, cele cinci sate ale actualei comune Panticeu sunt atestate documentar în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Cea dintâi mențiune o cunoaște Cubleșu Someșan – în anul 1306, urmat de Panticeu – 1314, Cătălina și Sărata – 1320, ultimul din zona studiată fiind atestat satul Dârja – 1340. Datele de atestare sunt confirmate în bibliografia maghiară: Szolnok-Dobokavármegye Monographiája (Monografia comitatului Solnoc-Dăbâca) a autorilor Tagány Károly, Réthy László și Pokoly József și Szolnok-Dobokavármegyei Emlek Magyarorszag ezredéves ünnepére (Amintire despre comitatul Solnoc-Dăbâca cu ocazia sărbătoririi mileniului în Ungaria) . În cazul satului Dârja , Kádár József, care a cercetat îndeaproape localitățile comitatului Solnoc-Dăbâca, a identificat un document mai timpuriu de atestare, emis în 1337, aflat în relație directă cu documentul din 1340. Din păcate, nici unul dintre documentele de atestare nu s-a păstrat, data primei mențiuni documentare reieșind direct sau indirect din acte ulterioare. Cel mai vechi document, redactat în limba latină, păstrat în transcriere, referitor la satul Cubleșu Someșan datează din 1310, iar cel similar referitor la Panticeu datează din anul 1343. Documentul de atestare a satului Dârja este menționat de Kádár József, iar actul redactat de asemenea în limba latină, în anul 1340, s-a păstrat doar în rezumat.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Panticeu se ridică la 1.844 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.001 locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (77,01%). Principalele minorități sunt cele de romi (13,12%) și maghiari (3,69%). Pentru 6,07% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,92%), dar există și minorități de penticostali (10,14%), reformați (3,36%), martori ai lui Iehova (2,28%) și greco-catolici (1,03%). Pentru 7% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Advertisement